30.08.2014

Poza zilei: Oaza de copilarie din inima de beton a Bucurestiului

Joi. Ora 19.30. Mergand cocosat dupa o ora in plus de stat la serviciu. In casti imi bazaia muzica si imi simteam creierul greu. Ochii impaienjenati de oboseala. Un miros intepator de la gunoaiele din mijlocul trotuarului. Un sofer frustrat care claxona pana in strafundul urechii mele.

Boschetarul din colt care tocmai s-a ridicat in picioare, desi se pretindea a fi olog. Un maidanez care se uita crucis la mine, cu o bucata de blana jegarita atarnandu-i de la pulpa din spate.

Inainte sa intru in bloc, imi dau castile jos, insa aud un sunet mieros, care venea de la... o vioara?! Am ramas stana de piatra. Intr-un loc cum e Bucurestiul, cineva mai canta la un instrument? M-am intors din drum sa descopar sursa.

Da, un vecin de la parter canta la vioara. Si pare a fi un pusti care exerseaza, pentru ca nu pare sigur pe el. Uitandu-ma spre fereastra deschisa, dau cu ochii peste altceva: un leagan improvizat, agatat de un pom din fata blocului.

"Copilaria isi face loc chiar si in jungla urbana", am gandit, la fel si frumusetea unui sunet de vioara. Am zambit, am facut poza si am intrat in casa sa ii povestesc iubitei mele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...